Un blog pentru arhitecții nomazi

Am trecut prin experiența emigrării. Cu genți și cutii de carton înghesuiți într-o mașinuță…  Soție care a trebuit să lase în urmă relații de prietenie, locul în care abia s-a adaptat, biserică, prieteni, părinți și orașul pe care îl voi iubi toată viața. Am luat cu noi și copilul. Da, nu am plecat și nu am stat singur fără ea decăt două zile – când am căutat chirie. La 33 de ani din nou de la 0. Mi-am adus aminte de refrenul acela care spunea „nu ne-am născut în locul potrivit”. Așa a fost. am plecat sătul de corupție (inclusiv a celor care afirmă că luptă împotrivă ei, mai ales a lor), sătul de țepe, sătul de sunetul produs de milionarul cu patru clase care dorește un proiect de casă care să nu îl coste mai mult de 100 de euro, de plăți care constau într-o strângere de mână și un pahar de apă minerală, sătul de doamnele de la ghișee care țipă la tine, sătul de tot.

Pot spune că am reușit să mă integrez în Austria. Am reușit să înțeleg câteva principii care sunt esențiale în dezvoltarea personală și a reușitei în acest domeniu. Dragi arhitecți care aveți impresia că ați greșit profesia, nu toți ați greșit profesia, ați greșit doar contextul. Contextul poate fi chiar și locul într-un colectiv care nu este compatibil cu aptitudinile voastre forte. Clădiți pe această pregătire pe care deja o aveți. În acest blog vă voi împărtăși experiența mea și principiile care m-au ajutat să reușesc.