Bine de știut pentru noul an, ca liber pofesioniști în diaspora

Image result for ANAF

Spre sfârștiul anului cei care deținem cetățenia română am fost bombardați cu o serie de atenționări de presa română cu privire la declarațiile în România la ANAF a veniturilor obținute în străinătate. Personal am fost să văd despre ce este vorba la ANAF Timișoara. Am completat formularul cerut de ANAF pentru schimbarea domiciliului fiscal însă acesta nu a fost primit de către ANAF. Informațiile primite acolo au fost incomplete și persoana care era responsabilă la ghișeu mi-a spus că formularul pe care l-am completat nu este suficient și este nevoie de un certificat din partea organelor de fisc din țara unde desfășori activitatea. Așadar m-am văzut nevoit să merg la Finanzamt – ANAF – ul din Viena și să cer documentul respectiv. Acolo am avut parte de o consultanță profesionistă.. Iată care este situația declaraților și dublei impuneri:

  • Domiciliul fiscal coincide cu domiciliul unde vă petreceți mai mult de 180 de zile calendaristice pe an. Există o adeverință eliberată de administrațile fiscale care certifică acest aspect, adeverință care se eliberează DOAR în cazul în care veniturile obținute se supun tratatului de prevedere a evitării dublei impuneri (unele venituri nu se supun, am să detaliez în următorul paragraf)
  • Tratatul de evitare a dublei impuneri stipulează care sunt veniturile care se declară în țara de origine. Conform acestui tratat cu valoare de lege (despre care angajații ANAF din provincie nu prea au auzit) există categori care nu se declară și nu se impozitează în țara de origine. Fiecare tratat în parte poate diferi de la țară la țară. Tratatul de evitare a dublei impuneri dintre România – Austria este aproape identic cu tratatele România – Germania și România – Serbia. Conform acestor tratate acele  venituri din categoria care nu se supun impozitării în țara de origine amintesc:
    • Salariul – atunci când agajatorul este o persoană juridică cu sediul în țara unde angajatul își desfășoară activitatea.
    • Venituri obținute din activități ca și liber-profesionist în profesii liberale. Citez mai jos articolul 14 din tratatele mai sus amintite.

 

Dacă desfășrați activități din categoriile mai sus amintite, nu veți primi certificat de rezidență fiscală cel puțin în Austria deoarece veniturile respective au o bază regelmentată a modului în care se realizează impozitarea neffind nevoie de cooperarea agențiilor fiscale dintre cele două state.

Articolul 14
PROFESII INDEPENDENTE
1. Veniturile realizate de un rezident al unui Stat Contractant din exercitarea unei
profesii independente sau a altor activităţi cu caracter independent sunt impozabile numai în acest stat, în afară de cazul în care acesta dispune de o bază fixă la dispoziţia sa în celălalt Stat Contractant în scopul exercitării activităţilor sale. Dacă dispune de o astfel de bază fixă, venitul se impune în celălalt stat dar numai acea parte din venit care este atribuibilă acelei baze fixe.
2. Expresia “profesii independente” cuprinde în special activităţile independente cu caracter ştiinţific, literar, artistic, educativ sau pedagogic, precum şi exercitarea independentă a profesiilor de medic, avocat, inginer, arhitect, dentist şi contabil.

Așadar pentru medici, ingineri și arhitecți aceste venituri sunt impozabile doar în statul  unde vă desfășurați activitatea cu excepția birourilor filiale ale celor din România. Chiar și în acest caz venitul impozabil este conform aliniatului 2 din articolul 14. Tratatul dintre România și Austria îl găsiți la pagina:

https://www.ris.bka.gv.at/Dokumente/RegV/REGV_COO_2026_100_2_59910/COO_2026_100_2_199573.pdf

Advertisements

Un gând la sfârșit de an și trei obiective pentru un an mai liniștit…

În luna decembrie majoritatea liber-profesioniștilor fac o evaluare a evoluției anului care a trecut, încercând să clarifice și mai bine câteva obiective pentru anul care urmează. Sunt câteva concluzii pe care și eu le-am desprins din experiența anului 2017.

Anul 2017 a fost un an în care spiritual am învățat câteva lucruri noi. În primul rând am înțeles și mai bine faptul că evenimentele care se întâmplă în jurul meu îmi comunică, confirmă și alte dăți îmi descoperă atributele lui Dumnezeu pe care le pot identifica. Da, sunt un fanatic, dar nu mă agăț de o cârjă pentru supraviețuire ci am încercat în urmă cu mai mulți ani să îl văd pe Dumnezeu din unghiul pragmaticului și scepticului. Nu este rău să fi sceptic în prima instanță atât timp cât nu ești blocat la nivelul plafonului limitativ al gândirii care nu îți va permite să percepi mai mult. Ateismul pentru mine este un exemplu de perspectivă limitativă, blocată. Lecturând și studiind Biblia nu ca și o colecție de basme sau un concept mitologic, încercând să descopăr caracterul acestui citat și descris Dumnezeu al iudeilor și al creștinilor, în viața mea am descoperit că El este prezent în istorie cu același tip de semnătură. Percepția omului contemporan însă ar trebui să fie mai articulată, pentru că față de primii creștini, beneficiem astăzi de cea mai vastă literatură și exegeză a Scripturii, element lipsă ca și acces universal în primul secol după Hristos.

Am constatat din nou că Dumnezeu a pregătit evenimentele din viața mea, că există posibilitatea alegerii inspirate sau neinspirate, că timpul nostru este cea mai prețioasă resursă pe care o avem, vânată de toți prădătorii liniștii noastre interioare, resursă care se scurge și poate fi investit în ceva esențial sau poate fi pierdut.

Anul 2017 a fost pentru mine un an al contrastelor: pe de-o parte cel mai bun an profesional cu foarte multe proiecte provocatoare ca și grad de dificultate dar și ca reușite estetice, cu obținerea calității de inginer pe lângă cea de arhitect, de altă parte un an plin de stres și agitație. Stresul și agitația sunt urmări ale unor alegeri neinspirate fie în anul 2017 fie în anii trecuți, alegerile mele greșite având un caracter comun: propria mea indisponibilitate de a mă încrede total în Dumnezeu și înțelegerea greșită a propriei mele responsabilități pentru gestionarea resurselor.

Vreau să vă împărtășesc câteva obiective profesionale ca arhitect pentru anul 2018. Cele spirituale le voi împărtăși la biserică.

  1. Autolimitarea timpului de lucru. Nu mă refer la creșterea productivității, personal cred că am progresat în anul 2017 foarte mult la aspectul productivității, ci mă refer la limitarea timpului petrecut în activitatea profesională. În urmă cu câțiva ani am auzit despre conceptul acesta și l-am ignorat conștient. L-am considerat ironic, nerealist și lipsit de argumentare. Mă gândeam la faptul că acest concept ignoră categoria de oameni care se luptă cu supraviețuirea. „Limitarea orelor de lucru nu este o ofertă aplicabilă tuturor, nu toți au acest har” – îmi spuneam eu. Am ajuns să constat și eu la rândul meu că prețul plătit este mult mai mare. Chiar dacă ești cu toate taxele plătite la zi, nu datorezi nimănui nimic, stresul determină o lipsă de valoare a calității vieții. Limitarea orelor de lucru crește valoarea acelor maxim 9 ore de lucru pe zi. Da, acesta este primul obiectiv profesional pentru anul 2018.

2. Refuzul de a lucra cu oameni zgârciți și grăbiți. Ai spune în primă fază că cele două atribute sunt universale pentru toți clienții. Vă asigur că nu este așa. Ele sunt caracteristicile oamenilor care sunt într-un stres continuu, iar dacă îți faci de lucru cu astfel de oameni vei fi și tu stresat. Nu există proiecte fără termene limită, dar oamenii de care vorbesc aici sunt oameni care pun presiuni extraordinare asupra termenelor de predare stabilite de ei în mod nerealist. Sunt câteva caracteristici ale acestor persoane pe care le amintesc în scopul ca să le recunoașteți mai bine:

  • Sunt persoane care nu au un scop bine-definit și sunt de cele mai multe cazuri de persoane conflictuale. De obicei sunt beneficiarii care au mai fost și pe la alți profesioniști nereușind să dezvolte un parteneriat de durată (de obicei nu au fost buni platnici) și în final încearcă să te exploateze și pe tine.
  • Sunt persoane care își fixează obiective nerealiste de finalizare a lucrărilor, estimări nerealiste a valorilor de investiție ignorând cu desăvârșire pașii pe care în mod legal un proiect trebuie să îi includă. De obicei sunt cei care se apucă de construit înainte de a fi eliberată autorizația de construire.
  • De multe ori sunt cei care au probleme cu legea. Aceștia sunt oamenii care nu respectă în etapa de execuție prescripțiile proiectului de arhitectură.
  • Sunt cei care nu doresc să te plătească integral pentru munca pe care o prestezi. Stresul pe care l-am avut în anul 2017 s-a datorat de multe ori procedurilor de recuperare a creanțelor pe care acest tip de beneficiari le-au generat.

În anul 2017 am experimentat lucrul cu ambele categorii de beneficiari. Eliminarea beneficiarilor problematici rău-platnici și nerealiști are consecințe benefice asupra productivității și asupra dezvoltării afacerii. Un beneficiar serios parolist care este bine orientat pe scop și obiectiv va fi o experiență motivatoare și în același timp va reprezenta cu siguranță o experiență și un proiect reprezentativ pentru portofoliul dumneavoastră.

3. Asocierea cu colaboratori profesioniști, comunicativi, creativi și conștiincioși. Cea mai mare parte a pierderilor interne se datorează lipsei de profesionalism.

  • Am realizat recent un proiect de bloc și am fost contactat de constructorul care realizează balustradele de la casa scării. Acesta mi-a cerut foarte multe detalii care depășeau sfera domeniului proiectului de arhitectură – spre exemplu – un calcul al lungimilor de mână curentă și platbandă metalică, tipuri de suduri folosite, adâncimi de prindere pentru ancorele chimice, date cu privire la procedeele tehnice de obținere a diametrelor prescrise de cotituri – aspecte ce țin de discipline tehnologice de producție mecanică. Toate aceste aspecte eu ca și arhitect și inginer în același timp, le pot oferi fără probleme, dar când există specialiști care trebuie să le realizeze și nu au nici experiență și nici cunoștințe tehnice de obicei aceste situații se răsfrâng asupra arhitectului iar beneficiarii de obicei nu sunt dispuși să plătească consultanța tehnică. Astfel colaboratorii interdisciplinari pe care îi avem trebuie să fie profesioniști.
  • Un alt aspect ce ține de colaborare este și cel al subcontractanților sau a angajaților. Un tehnician angajat sau un desenator tehnic subcontractant care nu realizează proiectul conform standardelor de calitate determină pierderi de timp și în același timp determină mărirea costului de producție.

Anul acesta am avut plăcerea să lucrez și cu arhitecți și ingineri colaboratori profesioniști. Relația profesională cu astfel de oameni aduce satisfacții și subliniază frumusețea lucrului în echipă.

Aceste trei obiective mi le-am fixat în aplicarea modului de lucru în anul 2018. Cred că ele reprezintă un punct de plecare pentru a gestiona mai bine resursele pe care noi le avem de gestionat în această viață limitată. Însă nimic nu este posibil fără intervenția și suveranitatea lui Dumnezeu – Marele Arhitect, poreclit în mod nedrept ca „voia sorții” sau „mâna destinului”. Să ne facem planuri inspirate și să fim perseverenți în ele.

Dar cel ales la suflet face planuri alese si staruie in planurile lui alese. (Isa.32:8)

 

Un omagiu regelui pe care am sperat să îl am pe pământ

 

Un rege care l-a iubit pe Dumnezeu. Regele Mihai, cel care l-a iubit pe Regele meu ceresc.

Abdicarea regelui Mihai și exilul său au fost opera comunistilor. Comunismul în orice formă ar fi el, este unul din cele mai rele lucruri pe care omenirea l-a putut oferi. În România impactul său a fost amplificat de caracterul acestui popor care își îngroapă valorile. Arhetipul cel mai des întâlnit în rândul românilor este minerul postdecembrist (nu mă refer la meseria de miner ci la figura de stil generată) care lovește cu baioneta studenții, doctorii, istoricii, arhitecții… În rândul acestor oameni opriți din dezvoltarea lor intelectuală și mai ales spirituală, comunismul a înflorit fiind mai dur chiar și decât cel din Rusia. Niciodată acest popor nu a iubit înțelepciunea și nici priceperea. Suntem greu învățabili.

Margeanul si cristalul nu sunt nimic pe langa ea: intelepciunea pretuieste mai mult decat margaritarele. (Iov.28:18)

În Romania guvernarea actuală a celor care nu l-au reprimit în țară în 1990, autorii morali ai mineriadelor de mai tarziu, este posibilă datorită voinței bravului popor. Republica România este o creație a socialismului și o veșnică grea moștenire. Nu vom scăpa de ea la fel cum nu mai putem scăpa de fosta securitate transformată în parchete și servicii, lăudată de altfel și susținută azi cu laudele ambasadelor.

Detest socialismul și comunismul. Deși sunt diferite doctrinar, ambele nasc același tip de puiuți care din păcate se vor perpetua chiar și sub hramul liberalismului și a democrației populare sau de ce nu în occident chiar laburiste. Să ne rugăm pentru România. Azi și-a îngropat una din șansele ei îngăduite de Dumnezeu pentru dezvoltare și ridicare din cenușă. De asemenea astăzi a fost și cea mai frumoasă ceremonie funerară regală pe care am putut să o vedem. România a avut un rege uman, un rege adevărat. Pe cel Divin l-a uitat de mult. Nereconcilierea națională și nerestaurarea monarhiei este o stăruință a poporului în păcat, o parte a istoriei nedreaptă specifică României, țara unei veșnice dureri în suflet cu mulți oameni încăpățânați, limitați și mulți nenorociți. Coroana rămâne astfel în exil. Reîntoarcerea la monarhie ar șterge doar o parte din paguba morală. Cea mai mare șansă de reconciliere istorică ar fi fost reinstaurarea monarhiei cât timp regele ar fi trăit. Dar Dumnezeu niciodată nu dă har nelimitat. Respingerea ofertei lui Dumnezeu, respingere repetată duce la moarte eternă. Și harul are un timp care se va termina.

Azi a fost 16 Decembrie, pentru Timișoara e o zi de reculegere. Revoluția a început în 16 Decembrie 1989 și a luat o pauză pe 22 Decembrie 1989. După 28 de ani, constatăm că România nu a răscumpărat încă istoria sfâșiată de animalele sălbatice ale omenirii în 1948. O parte mare dintre jivinele care au fost crescute de comuniștii care l-au exilat pe rege sunt în parlament, o parte își spun rezistenți, o parte au făcut pact cu ceilalți trădători. În palatul Grand Livadia de la Ialta între 4 și 11 februarie 1945 s-a stabilit că România trebuie să rămână o țară nedezvoltată și prădată…

Totuși astăzi am avut o mostră din România ideală. Președintele Iohannis prin participare iar guvernul prin implicare deosebită și mobilizarea instituțiilor implicate au un merit lăudabil pentru organizarea funeraliilor extraordinare. Din punctul meu de vedere Iohannis este primul președinte reprezentativ al României cu toate slăbiciunile pe care le are și cu teama și feblețea pentru fosta securitate susținută azi de occident. Cu siguranță cu un președinte socialist nu am fi avut funeralii naționale de o asemenea amploare și excelență pentru rege. Cum ar fi arătat România cu monarhie și nu republică? Astăzi a fost doar o mică mostră. La ceremonie au participat cei mai importanți lideri și reprezentanți ai caselor regale europene. Am fi fost și noi un popor diferit.

Rămânem însă la mineri și la rezistaci. Ambele tabere se aseamănă izbitor. Ambele cer sânge și luptă. La guvernare însă hoții triumfă, își trăiesc veacul, dau legi noaptea iar țara arde din temelii. Știți ce au comun președintele Iohannis și regele Mihai? Iohannis este nespecific pentru scandalurile dâmbovițene. Și numele spune ceva despre el. Sângele lor e diferit.